Poezii

Am fost răpus cu cea mai mare furie, De timpul scurs în vanul nebuniei Mereu cu sufletul plin de durere, Mă zbat p-u o viață plină de tăcere, Deorece ți-am zis doar la revedere, Dar nu adio în

Universul de departe, pare a fi o plapumă neagră, Îmbibată cu stele, ca o pată albă, Tainele cerului întunecat, amintirile trecutului îndepărtat, Amintiri dureroase, pline de jale, cum au

Slăvit am fost cu sînge pe față Parcă am trăit o altă viață În alt trup,în altă înfățișare Într-o glorioasă eră plină de războaie Parcă am fost un ostaș doborît Într-o bătălie istorică

Sunt o boare de vînt adusă de pe mare Ca să călătoresc prin chinuita zare Și să privesc tăcut în urma mea Cum timpul dispare........ Sunt o piatră bătrînă aruncată spre cer Ce cade spre pămînt

Cînd timpul a străbătut un drum îndelungat Cînd secretul istoriei a fost divulgat O pagină aleasă din cartea vieții noastre A fost ruptă și uitată în putrede lăcașe Zei păgîni,existență

A fost odată un prinț întunecat Ce a trăit în trecutul îndepărtat De umbra lui fugeau cu toții Căci știau căi chipul morții Stăpînul vieții de mai apoi Prințul a învins acest război Devenind un

Noaptea se transformă în zi Nimeni nu știe mîine ce va fi Doar o flacără roșie în ochii mei Vorbește despre măreția ei Dar nu înțeleg ce simbolizează Picătura de pe cer ce mă veghează Se zbate

Un străin s-a apropiat de fîntîna din vale Dar a fost respins cu sudalme în cale El setea și-o respinge cu apă din mlaștină Gîndindu-se mereu la locuința sa de baștină Căci doar acolo el este