sunet1

era un film competitia aveam cred 14 ani cand rula pe cinematografele socialiste ale timpului
imi aduce aminte de o scena cu jocul acela cum incepu cu dibuirea de ascunzatori pandit de liniste in ascunzatori
atata simplitate pare dar numai pare in spate se ascune o alta ioana frageda respiratie a unei adolescente nemuritoare

versurile astea puneti-le la gura si vedeti daca mint

cu drag,
mihai

In anii \'20 femeile au inceput sa-si taie parul scurt in stilul bob, drept sau buclat. Coafurile acestui deceniu, alaturi de fumatul in public si consumul excesiv de alcool, reprezentau emanciparea sociala a femeii. Machiajul foarte puternic este unul dintre simoburile anilor \'20. Se folosea multa pudra pentru inalbirea pielii, pometii erau accentuati cu \"cercuri\" roz, se accentuau strident sprancenele, iar buzele se rujau in nuante de rosu foarte aprins.
Roxane traieste acum in anii \'20 - années folles - o perioada cand toata lumea se distra ca si cum nu ar mai fi existat ziua de maine.
Roxane este esenta acelor ani nostalgici de inceput de secol.
Roxane arde ca o lumanare cand iubeste.
Roxane stie ce vrea de la viata - se ghideaza dupa celebrul dicton latin Carpe Diem.
Roaxane este Roxane. Unica.
Ii dedic un modest poem scris de mine:

effervescence moyenne

ușa s-a mai închis odată
un singur anotimp a intrat în casă

n-a mai ieșit

camera a rămas așa
răvășită
miros de havană fină
o sticlă de brut
( cuvée réserve année 1967
légèrement appuyé
reflets gris )
două pahare
un joyce prăfuit

umbre cu eterna lor dilemă
da sau nu
stă o coloană de lumină
locul unde te-ai dezbrăcat
odată noaptea

Ce surpriza placuta ! Bine ai revenit ! Si vad ca in forta. Poezia e super. Acelasi stil marca \"peruzele\".
cu drag,
mihai

Bine ai venit pe site ! Schitand sumar aderenta poeziei tale la concret ea capata un statut, caci nu mai defineste obiectul ci perspectiva lui. Frumos debut pe poezie.ro.
mihai

Este un tablou. Parca vad o pictura. Ai reusit in cuvinte putine sa transmiti imagini reale, autentice, fara fasoane si metafore pompoase. Felicitari !
Placut mult !
mihai

Cand ai cercetat mai mult timp un text, poti imediat sa-ti faci o parere relativ avizata.
Este o poezie, dupa parerea mea, reusita si daca ai mai lucra un pic la ea ar iesi f.buna. Versurile au forta si mesaj, un mesaj foarte clar definit.
Placut.
mihai

Ai mare dreptate. Este o confesiune sincera, fara fasoane, care spune foarte multe despre caracterul tau. Curajoasa intreprindere ! Putini au puterea sa spuna ceea ce gandesc.
Felicitari!
mihai

Nu mi se pare a fi un text de atelier. Este un text reusit.
Sa speram ca nu se mai fac greseli.

Daca incadrai la personale nu intra la atelier.

Imi pare rau dar nu am inteles mesajul care vrei sa il transmiti. Poate e vina mea. De ce a ajuns la atelier nu as putea sa iti spun...

O fi teribilismul varstei dar mie imi suna a mirc. Si aici este un atelier de creatie.

Poezia are un aer usor de anii \'50. Suna un pic proletcultist. Dar poate sunt eu deplasat in aprecieri.

Are dreptate Cosmin. Si mai e un aspect; pare o poezie scrijelita pe o banca de scoala.

E lunga rau. Dar interesanta. Parerea mea este sa o mai slefuiesti si sa o scurtezi.

Ar trebui sa incerci sa folosesti diacritice. E un sfat. Asa mesajul tau devine clar. In alta ordine de idei mi se pare un pic patetic si tras de par ultimul vers; nu o spun cu rautate - seamana cu o depesa scrisa din armata iubitei.

Dupa parerea mea, sunt prea multe diminutive. In rest este o poezie frumoasa.

Dar ideea nu este rea Andrei. Ai dreptate, daca indeplinea toate criteriile nu intra la atelier. E greu sa scrii bine in stil clasic.

Interesant! Ideea este grozava. Poate trebuia slefuit un pic si atunci nu intra la atelier.

N\'ar fi rational sa zici \"Cu mâinile însângerate / strângând un ciob din inima ta / îmi descopăr rana\" daca aceste versuri sunt reale sau...
Nu-i vorba ca mie mi se pare neindoielnic. Daca ar fi irational a te indoi aici, aceasta nu se poate vedea din opinia mea ca asa stau lucrurile. Ar trebui, asadar, sa existe o regula care sa declare ca aici indoiala este irationala.
Dar nici aceasta nu exista.
Eu spun desigur: aici nu s-ar indoi nici un om rational - ne-am putea imagina ca judecatori calificati sa fie intrebati daca o indoiala este rationala sau irationala ?
\"Ia-ți ciobul înapoi. Nu-l vreau!
Departă de mine paharul ce mi-l oferi,
Cupa iubirii urlând de dureri
Sparge-o în cioburi tăioase și reci,
Dă-mi azi doar unul, mâine altul, în veci
Câte unul....\"
Este o poezie plina de o anumita perfectiune a formelor fixe.
Pe mine m-ai impresionat...
cu drag,
mihai

ps. nu uita sa iti scrii biografia; eu prevad ca o sa ajungi repede un membru cu drepturi depline al acestui site.

Se simte tot mai puternic relativa unitate \"de atmosfera\" a poeziei tale. Un aer de tranzitie catre altceva cu ponderi si accente firesc diferite de la un text la altul.
Esti foarte talentata Andrada.
cu drag,
mihai