Poezie
Doar dak...
1 min lectură·
Mediu
Sunt doar o zgatie de copila
Kre sta pe o banca trista si isi plange singura de mila
Nu e ceva mirific si nici nu e dureros
K poti simti asta, e in mare parte un adevar frumos
Dak as putea sa-ti ating chipul intr-o noapte senina
Dak as putea sa-ti spun k de fapt u nu ai nici o vina
Nu pot sa-ti uit chipul de lume ravasit, si nici nu pot uita ce pt.u am simtit
Luna mi-e martora la tragicele mele iubiri, iar noaptea ma-nfioara k ale ei dulci simtiri
Nu ma lasa sa te pierd dupa tot ce am trait
Nu ma lasa sa plec cu sufletul ranit
Caci ziua pustie ce ne-a legat odata
Acum e doar pulbere uitata pe un mormant
Chiar si ploaia ce se-nchina cerului, cu care norii au facut un sincer legamant
Chiar si ea e trista k nu mai suntem amandoi
Si am plecat singuri, sa cutreieram lumi goale
Fara putere spre un necunoscut orizont
Iar dak as putea compune o poezie angelica
In kre ingerii sa-mi fie muze
Atunci poate nu te-as pierde
Si iti voi putea atinge si simtii uscatele-ti buze
022.811
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nicula andra
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
nicula andra. “Doar dak....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicula-andra/poezie/149077/doar-dakComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
X