Poezii

Sunt doar o zgatie de copila Kre sta pe o banca trista si isi plange singura de mila Nu e ceva mirific si nici nu e dureros K poti simti asta, e in mare parte un adevar frumos Dak as putea

Totul se intampla ca in visele poetilor Totul e calm pana si culoarea cenusie a norilor Numai eu si luna ne mai intrebam cum poate Tot ce e minunat sa se sfarseasca intr-o singura noapte Caci

Azi e ziua cand voi evada din realitate Cand voi pleca spre un univers mirific, uitand de tot si de toate E ziua cand imi voi cauta drumul Spre necunoscuta eternitate Azi e ziua plină de

Azi totul e lugubru si fara de culoare Ma simt confuz si cad intr-o adanca dezolare Pierdut in lume,privesc cu nesimtire Anii ce mor,si raman curati-n amintire Ratacesc solitar intr-o betie de