Poezie
Roxane
1 min lectură·
Mediu
Roxane
Se dedica celei cu care am vorbit aseara..stie ea cine.
Ea isi fumeaza tacticos tigara
Aseaza picior peste picior
In curand va veni, in curand orizontul se va deschide
Nu-ti fie teama, Roxane
Ea isi soarbe cafeaua
Cu genele ei lungi, rimelate cu bruma asteptarii
Cu mainile ei delicate, asteptand sa tricoteze
Pulovarul iubirii
In jur numai cupluri, ea singura la masa
Nu-ti fie teama Roxane
Ea se uita la ceas, arunca priviri nelinistite pe fereastra
Nu-ti fie teama Roxane
Curajul de a pleca si a uita este necesar.
El este un ingredient necesar supravietuirii.
Si ce daca el te-a sarutat atat de intens
Si ce daca el te-a imbratisat ca nimeni altul ?
Lumea nu atarna de un singur barbat.
Timpul tau e scurt, tineretea ta e un bun pretios.
Nu-ti fie teama Roxane.
Curajul este de multe ori mai pretios
Decat orice suferinta din iubire.
023.718
0

Roxane traieste acum in anii \'20 - années folles - o perioada cand toata lumea se distra ca si cum nu ar mai fi existat ziua de maine.
Roxane este esenta acelor ani nostalgici de inceput de secol.
Roxane arde ca o lumanare cand iubeste.
Roxane stie ce vrea de la viata - se ghideaza dupa celebrul dicton latin Carpe Diem.
Roaxane este Roxane. Unica.
Ii dedic un modest poem scris de mine:
effervescence moyenne
ușa s-a mai închis odată
un singur anotimp a intrat în casă
n-a mai ieșit
camera a rămas așa
răvășită
miros de havană fină
o sticlă de brut
( cuvée réserve année 1967
légèrement appuyé
reflets gris )
două pahare
un joyce prăfuit
umbre cu eterna lor dilemă
da sau nu
stă o coloană de lumină
locul unde te-ai dezbrăcat
odată noaptea