Privindu-mi viata

M-am regasit... unde? Chiar in coltul inimii mele. Nimeni nu ma poate gasi... sunt in universul meu acum, sunt invizibila. Nimeni nu-mi poate lua aceste frumoase momente, nimeni nu ma poate critica, sunt libera! Dar tresar! Privindu-mi viata am observat ca in ea s-a strecurat o greseala... una foarte mare. E ca o gaura in sufletul meu, care se mareste... lasand urme, urme care dor. Nu mai sunt acea fata copilaroasa de altadata al carui zambet curat \"inveselea\" pana si vremea de afara. Copilaria mi-am pierdut-o si cand ma gandesc la acest lucru imi vine sa plang... dar nu cu lacrimi de copil... Acum, privindu-mi viata ce vad? Vad o simpla fata, o NIMENI. Am pierdut ceea ce dadea sens vietii: acel strop de copilarie... e inchis in mintea mea acum... stiu ca e acolo, dar in acelasi timp stiu ca nu il voi recupera.