Jurnale

… ma gandeam daca chiar era adevarat… era imposibil… murise. Nici nu o cunosteam… nici doua cuvinte nu ne adresasem… si totusi imi parea rau… plangeam. Ma intrebam ce era cu mine… daca sunt

E ciudat… stii ca nu ai nici o problema.. si totusi iti vine sa plangi.. in hohote. E ca o boala fara leac. Multi mi-au zis ca optimismul si gandurile bune vindeca orice boala a sufletului.. dar ma

… se uita cu ura la pumnalul pe care urma sa si-l infinga in inima. Era pierdut, nu stia daca ce face e bine sau rau… pentru el sau pentru altii. Amintirile ii treceau prin fata ochilor: vesele,

Ploua… ploua… inca ploua… in inima mea. Am incercat in zadar sa ma indrept, sa fiu ca ceilalti… sa duc o viata cat se poate de normala. Acum imi dau seama ca am gresit cand mi-am dorit sa fiu unica…

Te-ai intrebat vreodata de ce unele lucruri ti de intampla chiar tie? Gandeste-te… daca nu erai tu.. ar fi fost altcineva. Si pe buna dreptate… sunt intr-un moment de depresie si egoism… ma intreb…

Cu siguranta e un vis… Nu poate fi adevarat. Nu mai simt durerea!! Cum se poate? Parca nici nu as fi in acel ocean de ura care se varsa si se revarsa in ochii mei caprui… Vad oameni fericiti,

As vrea sa stiu cum e sa te rupi de realitatea dureroasa si sa plutesti… deasupra pamantului… deasupra oamenilor… totul sa fie clar, toti sa fie egali. Sa simt libertatea curgandu-mi cu repeziciune

Paseam pragul clasei si simteam un fior, tremuram, inima-mi batea mai repede. Te-am vazut pe tine: m-am calmat; privirea ta inca incerca sa o intalneasca pe a mea... Erai ca o raza de soare care

M-am regasit... unde? Chiar in coltul inimii mele. Nimeni nu ma poate gasi... sunt in universul meu acum, sunt invizibila. Nimeni nu-mi poate lua aceste frumoase momente, nimeni nu ma poate critica,