nici nu mai știu cum aș putea începe!
nu mai știu de ce am plâns sau datorită cui!
\"e-o toamnă neagră pentru ochiul tău stâng,
dar nu mai vreau să înnebunesc.
Oricine s-ar teme de o crimă în
Plumb roșu, privirea ta mă ucide în lacrimile unor ochi căprui
Plouă cu frunze moarte
Crima-i comisă de câtva timp, sunt sentimentul fals al nimănui,
Dansez cu umbre în visul tău
Într-adevăr, acolo nu era nimic.Ce vreau să fiu? Rasist? Măcar un simplu moft ce îmi atârnă de atâtea zile în creier, vreau sa călătoresc.Aprind lumina o sting o aprind și iarăși o sting, fumul curge
E o dimineață verde.
Copacii îmi cântă un vers, înebunesc, sunt aiurită și-mi vine să dorm,
M-apasă tăcerea și mințile-mi pulsează!
Alungă-mă sau alături de mine visează.
E dimineață rece, încă
P.S : sunt doar câteva litere fără de rost,
Sunt doar cuvinte aruncate-n umbra ce îmi strigă numele.
Este-o persoană fără vreun sens.
Nivel..
Și încă o clipă petrecută aiurea.
Vers liber..Fără
Pulsează; gânduri, versuri, cărți și poeme ce visează.
Este un rai al crimelor, în liniște...
Ce pietruită-mi pari când nu zâmbești!
Îți întind un vers...dă-i foc în gânduri..
Vibrează mintea
Cade și lumina pe această fereastră.
Cade bolnavă.
Iubire netratată, netrăită sau nimicul strigă.
Clipă deja murdară!
Teorii false, îmbolnăvind ochii lumii --
Cifre, litere, cifre, hieroglife,
E un secol de război, al crimelor nocturne.
E Luna aceasta de-argint : cenușă;
E-un secol în care toți mor îmbolnăviți,
Chiar otrăviți de boala ce-i ucide.
E-o boală ce pătrunde-n minți
Lumini stinse...Lumini aprinse..
De ce contează atât?
Zbori, cu aripile prinse
În al nopții glas țesut.
Da...Și totul e ca mine --
Altfel, ca de obicei.
Să aprind, să sting lumina
Pe o
Singurătate...Sub câteva lumini de seară...
Cruci, nalțându-se-n vazduhul aburit,
Soare de foc,răsare din nori,vestejit,
Ne simțim singuri...Omenire,deseară..
Ramuri încurcate sub lumini de
Pune accent
Pe poeme solitare.
Imbata-mă-n cerc de soare ce răsare.
Pune accent pe nopțile barbare.
Aruncă sânge
Pe poeți ce-au decedat.
Imbată-mă-n veacuri, ca cel ce-i răposat.
Aruncă
Trecător...
Prin umbre ce nu dor.
Ca în sclipiri să mă-nec..
Mult timp fuge și plopii se plec
înspre o umbra luminată.
Trecător...
Si vocile curg,
Eu nu le-aud,sunt surd.
Le-ncing in
Atâtea chemări ma strigă...
Să rămân,să plec,nu știu --
Dacă să plec e bine
Sau să rămân e prea tarziu.
M-am pregătit.Trenul așteaptă.
Adorm o dată cu el.
Simt ca dispar de-ndată
Ce
SA