O alta dimineata
nici nu mai știu cum aș putea începe! nu mai știu de ce am plâns sau datorită cui! \"e-o toamnă neagră pentru ochiul tău stâng, dar nu mai vreau să înnebunesc. Oricine s-ar teme de o crimă în
Plumb rosu
Plumb roșu, privirea ta mă ucide în lacrimile unor ochi căprui Plouă cu frunze moarte Crima-i comisă de câtva timp, sunt sentimentul fals al nimănui, Dansez cu umbre în visul tău
Moment nepotrivit
E o dimineață verde. Copacii îmi cântă un vers, înebunesc, sunt aiurită și-mi vine să dorm, M-apasă tăcerea și mințile-mi pulsează! Alungă-mă sau alături de mine visează. E dimineață rece, încă
Acum
P.S : sunt doar câteva litere fără de rost, Sunt doar cuvinte aruncate-n umbra ce îmi strigă numele. Este-o persoană fără vreun sens. Nivel.. Și încă o clipă petrecută aiurea. Vers liber..Fără
Gand pentru maine
Pulsează; gânduri, versuri, cărți și poeme ce visează. Este un rai al crimelor, în liniște... Ce pietruită-mi pari când nu zâmbești! Îți întind un vers...dă-i foc în gânduri.. Vibrează mintea
Sub lumina Lunii II
Cade și lumina pe această fereastră. Cade bolnavă. Iubire netratată, netrăită sau nimicul strigă. Clipă deja murdară! Teorii false, îmbolnăvind ochii lumii -- Cifre, litere, cifre, hieroglife,
Sub lumina lunii
E un secol de război, al crimelor nocturne. E Luna aceasta de-argint : cenușă; E-un secol în care toți mor îmbolnăviți, Chiar otrăviți de boala ce-i ucide. E-o boală ce pătrunde-n minți
Descantec
Lumini stinse...Lumini aprinse.. De ce contează atât? Zbori, cu aripile prinse În al nopții glas țesut. Da...Și totul e ca mine -- Altfel, ca de obicei. Să aprind, să sting lumina Pe o
Trista omenire sub lumini de seara
Singurătate...Sub câteva lumini de seară... Cruci, nalțându-se-n vazduhul aburit, Soare de foc,răsare din nori,vestejit, Ne simțim singuri...Omenire,deseară.. Ramuri încurcate sub lumini de
Veacul poemelor
Pune accent Pe poeme solitare. Imbata-mă-n cerc de soare ce răsare. Pune accent pe nopțile barbare. Aruncă sânge Pe poeți ce-au decedat. Imbată-mă-n veacuri, ca cel ce-i răposat. Aruncă
Nud
Nud -- E cuvântul ce-n gânduri îmi alunecă. Nud este oceanul, Parcă izvorât din albastrul ud. Nud pare apusul, nud, nud, nud. Obosită-mi simt privirea de atâta nuditate. Răsuflu
Umbra cu chip de zeu
Trecător... Prin umbre ce nu dor. Ca în sclipiri să mă-nec.. Mult timp fuge și plopii se plec înspre o umbra luminată. Trecător... Si vocile curg, Eu nu le-aud,sunt surd. Le-ncing in
Atatea chemari
Atâtea chemări ma strigă... Să rămân,să plec,nu știu -- Dacă să plec e bine Sau să rămân e prea tarziu. M-am pregătit.Trenul așteaptă. Adorm o dată cu el. Simt ca dispar de-ndată Ce
