Poezie
Descantec
1 min lectură·
Mediu
Lumini stinse...Lumini aprinse..
De ce contează atât?
Zbori, cu aripile prinse
În al nopții glas țesut.
Da...Și totul e ca mine --
Altfel, ca de obicei.
Să aprind, să sting lumina
Pe o dragoste din tei.
Vapori, sunete deschise-mi cântă
Un amurg liniștitor.
Și-n al nopții glas mă-ncântă
Ca un orb covârșitor;
În decor, un prost decor,
Mă încântă...Mă descântă..
Corb de pietre-mi rupe gând.
Și mă-ntreb dacă doar doare
Să trăiesc ca in pământ.
Uite gând în depărtare!
Clocot de sunet gol
Mă trezește, chiar mă mint?
Mă pierd veselă-n decor?
Gheața caldă n-o mai simt?
Ecou trăiesc.Fantazia unei flori.
Luna răsare, orbind.
Dup-un timp îmi vine să zbor.
Mă întind...Mă destind...
002.515
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Strizu Andrada
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Strizu Andrada. “Descantec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/strizu-andrada/poezie/1792530/descantecComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.