Poezie
ÎN ZADAR
1 min lectură·
Mediu
Te-aștept și azi, de-atâta timp
Și au trecut atâția ani.
Nu pot nicicând, să mă mai shimb
Mi-i sufletul ars de vulcani.
Stau singur în odaia mea
Și umbrele mă înconjoară.
Nu cred deloc, că viața-i rea
Și gândurile zboară, zboară.
Mi-aduc aminte, ochii tăi
Și am o rană grea în piept.
Nu știu, cât timp voi mai trăi
Eu încă tot te mai aștept…
002224
0