Poezie
SÃ NU MÃ UIÞI !
dedicatã soției mele
1 min lectură·
Mediu
E vară și e zăpușeală,
Ceru-i senin și azuriu.
Te-apasă greaua toropeală -
Să nu mă uiți, de timpuriu!
E toamnă, tot se veștejește,
Păsări în stol, pleacă țipând.
În valuri, pădurea foșnește -
Să nu mă uiți, nicicând!
E iarnă și e frig cumplit,
Zăpada albă cade-n stog.
Un lemn în sobă, a trosnit -
Să nu mă uiți, te rog!
E primăvară și cad flori,
În parcuri pe alei când treci.
Și lumea capătă culori -
Să nu mă uiți, în veci!
033.221
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stoica Dan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat