Poezie
retrospectivă
1 min lectură·
Mediu
ninge
înveșmântate cu doliul albului
călugărițe miniaturale
violează solitudinea obsedantă a felinarului din fața blocului
amintirile mele s-au ghemuit într-un colț de fotoliu
ca o blană indolentă de pisoi
doi clopoței de mătase spânzurați nevinovat de glezne
șosetele copilăriei mele
ce a trecut cu indiferență pe alături
mai poartă și acum amprenta unor zile cu miros de pâine caldă
ce mult urlă noaptea asta cu străzile încarunțite de dorul unui colind...
se vede că și Dumnezeu suferă de insomnie
de-și potrivește la nesfârșit perna sub cap
mă pierd în urmele reci de ghiață
mă găsesc un fir de iarbă
scutur praful de pe degetele crude
și grăbită le ascund în zăpadă
nu aș vrea sa fiu acuzată de privatizare ilicită de spațiu
sau amendată pentru obstrucționarea creării unui perfect image
al serilor ce vin expirate de Crăciun
002151
0