Poezie
piele de zebra
1 min lectură·
Mediu
aici și secundele sunt în carantină
patru locuri
o masca pe zi
două injecții
una procedură perfuzii
trei pastile
și convoiuri de medici
la geamul găurit de neputință
soarele își scarpină tălpile într-un hamac
aerul din curte se respiră în doze
un perete pe care-l sprijini morbid și doua cărări
acolo e voie de plimbare
câinii sunt mai fericiți decât oamenii
nimeni nu latră la ei că respiră sub același cer
e ceea ce cred eu a fi culmea lașității
să-ți fie teamă de a spune lucrurilor pe nume...
și te lovește peste emisfera stângă un dor
de sâmbetele în care locatarii
își scutură preșurile de solitudine
de nopțile în care vecinul de peste perete
își împarte tusea și tigările cu vreo tipă second-hand
de fiecare dată alta
de migrenele nenorocite care sunt totuși un semn de viață
trăiesc o iarnă pe jumatate
și un gând amorțit
că într-o zi
vom purta în loc de măști perne oxigenate
dacă aș fi un semafor
aș sta la răscruce de drumuri
și strivind comanda în pumn
aș apăsa perpetuu
butonul verde
go go go
022799
0
NP