atunci vom râde ca doi nebuni

\"ți-am spus și atunci că din mine
nu pleci
eram mai albă decât dimineața
când am rămas mult lângă ușă ghemuită acolo
apoi câte zile în care aerul dintre noi îl simțeam déjà vu
ca mirosul balsamului de rufe\"
- curge frumos, sincer textul acesta, ștefania... Unt imagini care plac și atrag prin firescul lor, e ca o declarație în care tot ce contează e dimineața, dimineața:
\"în care o să arunc cafeaua de ieri
și fără să descărcăm bagajele
o să râdem ca doi nebuni\"

numai bine,
alex

Alex, când treci tu pe aici, am convingerea că textul meu a ajuns la (cel puțin un) cititor, exat așa cum am vrut să-l transmit, chiar dacă uneori nu e scris cu îndeajuns de multă pricepere.
Și cred că am un motiv de bucurie în plus: lectura acestei poezii a fost unul din lucrurile pe care le-ai făcut în dimineața asta, așa-i?:)

mulțumesc,
cu drag,
ștefy

as scoate prima strofa ,care scade dinamismul textului
\"de parcă ar fi trecut durerea
de când s-a smuls din mine carnea
cu plecări și necuvinte\"
aceste trei versuri sunt cam melodramatice
poemul începe cu adevarat si se mentine \"frumos \"de la \"ti-am spus...\"
pe când un volum\"diriginta de posta\"(ar fi un titlu miscator)?

dacă voi reveni pe text, cu siguranță voi ține cont și de părerile dvs. – vă mulțumesc!
cât despre un volum de dirigintă... :) chiar nu m-am gândit. se prea poate să “iasă”, cine știe?

să vă fie seara frumoasă!