Poezie
Primăvara ca un panaceu
1 min lectură·
Mediu
În poezia asta
plec noaptea pe jos și nu mi-e urât
cu tălpile goale și haină subțire
ca un azilant nebun pe care nimeni nu-l cunoaște.
Ieri se usca într-un plâns
ultima zăpadă.
Am încă frigul în oase,
a nins prea mult între hârtii,
dar îmi spun că undeva sub piele
ar trebui să simt primăvara ca un panaceu târziu.
Am umblat împreună o vreme
un nebun și umbra sa
sărutându-l pe gură,
și am știut că sunt cel mai bogat om
având în buzunare
nici bani, nici țigări,
doar muguri verzi de primăvară.
Și m-am întors mai nebun
și mai fericit
în azilul tinereții mele.
044.111
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “Primăvara ca un panaceu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/13930658/primavara-ca-un-panaceuComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OACredeam că nu mai vine primăvara. Dar iată cel mai frumos semnal al ei, aici. Și mă bucur de a fi citit aceste versuri care exprimă dorința dar și necesitatea „reîntineririi”, după o iarnă lungă, ca un azil, ce îmbătrânește simțurile.
Minunat poemul tău - un panaceu primăvăratic, și te felicit din tot sufletul.
Ottilia
Minunat poemul tău - un panaceu primăvăratic, și te felicit din tot sufletul.
Ottilia
0
ȘPLeac pentru suflete să vă fie verdele acestei primăveri!
Așa frumos a trecut pe la mine trăirea aceasta, și am vrut neapărat să v-o spun:)
Vă mulțumesc.
Așa frumos a trecut pe la mine trăirea aceasta, și am vrut neapărat să v-o spun:)
Vă mulțumesc.
0
ȘPÎși scutură cojoacele natura, și toate zilele astea trec prin mine cu stări anume de scris.
Mulțumesc pentru semn:)
“Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primavara,
să bucure lumea pustie.”
(din “Primăvara” Magdei Isanos)
Mulțumesc pentru semn:)
“Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primavara,
să bucure lumea pustie.”
(din “Primăvara” Magdei Isanos)
0
și mai fericit
în azilul tinereții mele.\"
Așa arată versurile care nu prisosesc.
Mai sunt și altele, de bună-seamă,
dar cele citate dau o \"greutate\" deosebită
poemului acestuia, plin de prospețime.
Mulțumesc pentru tainul de frumusețe
pe care l-am cules de la Dumneata,
să am un reazem pentru ziua de azi.