Stefania Klein

sa privim prin ochii tai.
exceptionala reverie.

observatiei referitoare la ultimul vers.
poemul e spus dintr-o suflare, pauza apoi retorica nu-si gasesc locul.

as fi avut nevoie totusi de o iesire, ceva.

Mulțumesc de popas și de frumoasele cuvinte.

Observațiile 1, 2 si 3 vin din zona percepției subiective, respectiv unul și același semnificant produce impresii/reacții diferite unor persoane diferite, în funcție de experiența personală cu semnificatul. Prin urmare, pot să-ți vorbesc eu ție despre dragostea ca o țigancă beată până ce epuizez toate mijloacele de expresie care le am la îndemână, că tu o vei vedea tot ca pe un avion cu reacție – aici presupunem că așa percepi tu iubirea. Acesta e motivul pentru care nu pot lua impresiile tale drept critică avizată.

Cât despre stea și victimizare, ai interpretat greșit intenția mea. Hai să lămurim chestia asta: am primit steaua, m-am bucurat de ea (știu ce reprezintă!), deci ce i se întâmplă de la bucurie încolo, pentru mine e irelevant.

Legat de observația 4 zici”ca pe urma discursul devine cam familist & co”, deși tot tu zici “stiu foarte bine ca nu ai vrut sa spui chestia cu celula de baza a societatii”.
Eu văd așa reacția ta: la poezia asta ți-au dat cu minus mai multe lucruri decât cu plus. E superok. Hai s-o lăsăm așa: eu voi dormi liniștită cu faptul că ceea ce am scris conține excedent de balast, banal și penibil (din perspectiva ta), iar tu vei găsi ceva mai bun de digerat pe agonia. Ce zici?

Sincer, n-am înțeles mare lucru din comentariul tău. Mai ales din afirmația că aș fi vrut să comunic cuiva (cui?!) ceva. Am vrut să comunic ceea ce am simțit, nu cuiva, ci oricui. Măsura în care am reușit este, evident, apreciată subiectiv și circumstanțial.
“Dincolo de toate astea am mai citit de la tine cite ceva dar am inteles. se pare ca sintem o natie de prosti.”
Aici m-ai pierdut definitiv.

Mulțumesc.

1. De ce nu? De ce BRD și nu BCR? De ce teiul lui Eminescu și nu stejarul lui Eminescu? De ce luna și nu Venus? E patru zero pentru mine la întrebări retorice.
2. Motivează-ți afirmația cu altceva decât un argument de genul rock-ul suna oribil pentru e nimic altceva decât o zdrăngăneală a chitărilor.
3. Diferența între o țigancă beată și o japoneză beată e că prima își pune poalele în cap, iar a doua nu.
4. Ultima ta afirmație mă face să cred că fie nu ai citit cu atenție strofa respectivă, fie ai înțeles din ea exact ceea ce ai vrut să întelegi și nu ceea ce vrea să transmită.

Per total comentariul tău îmi lasă impresia că vrei cu tot dinadinsul să dispară steaua de lângă titlu. Te scutesc de efort și ți-o dăruiesc cu dragă inimă, așa virtuală cum e.

Mulțam de semn și de apreciere.

Sunt conștientă că mai am foarte mult de lucrat. Și oricât mi-aș dori să mă mint frumos, nu pot să nu admit că și mie mi-o dat cu virgulă patetismul lumânării și alte mici chichițe. Cea mai mare provocare a mea e răbdarea… pe ea trebuie s-o învăt prima.
Mulțumesc.

Sunt incapabilă să mulțumesc fiecăruia în modul cel mai potrivit, așa că de astă dată – cu părere de rău – aleg calea ușoară și mulțumesc mult tuturor de citire, impresii și sugestii.
Textul ăsta e unul dintre puținele care m-a făcut să trepidez așa cum fac doar atunci când Una dintre Acelea e pe cale să prindă glas. L-am scris cu frică să nu-l pierd, am împărțit versurile mai degrabă după principul elevului care n-a învațat deajuns și ghicește între variante pe cea care-i “sună” mai bine… Am să revin asupra lui, dar nu acum.

Adriana, cu steluța de la tine o să deschid ferestre pe care acum nici măcar nu le văd, dar știu că sunt acolo. Are să le lumineze ea. :)
Mulțumesc foarte mult și Eugeniei Reiter care a recomandat textul.

Nu inteleg... care-i problema cu \"foarte multi fluturi tacuti si frumosi\" si cum au ei capacitatea de a ruina intregul...?

Multumesc :)

Presupun ca agonia aduce cu ea veleitati de ring. :)

Aș aprecia dacă m-ați tutui. Pronumele de politețe mă face să mă simt mică de stat și e neplăcut – eu nefiind mică defel. :)
S-ar putea să aveți dreptate. Căile poeziei sunt nebănuite și ne… bătătorite, nu-i așa?
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

M-am gândit la depeche, dar fiindcă eu nu-l vedeam pe Jesus acolo, nu i-am văzut nici pe ei. Partea finală a poemului a venit ca de obicei de la sine. Eu n-am vazut întocmai un mesia, mai mult un later ego / alter ego «charge d’affaires».
Despre morți numai de bine, nu? :)

De ce-oi fi zis “nuda”?! Ai dreptate… în mare parte. Aș schimba nebunie cu un altceva.

Îmi cer scuze celor care au apucat să vadă varianta neperiată a poemului cu “copii” în loc de “copiii” etc. Mi-am zis ca nu mai cârcotesc prea mult pe lângă el, ca să nu ajung a-l schilodi. Totuși, am sfârșit prin a-l edita iar și iar. :)

Apoi Laurențiu,

Cuvintele tale îmi spun că poezia există deci dincolo de cel ce-o rostește, dincolo de cel ce-o ascultă și e fățarnică în sensul că are mai multe chipuri. Tu ai văzut-o sofisticată, eu nudă și atât. :)
Mulțumesc de timp și de… evidențe. :)

Adriana,

Probabil este un poem pentru cei care pricep mai rar… așa ca mine. :))
Mulțumesc mult, venind de la tine înseamnă un zâmbet în plus – de-al meu.

Mihai,

Către tine vine întâi mulțumirea, apoi ce înseamnă DM? :)
Jesus - nu. Era o vreme în care detestam diacriticele și abuzam de englezisme. Cu primele încă mai lucrez, lenea e mare cucoană. Englezisme folosesc doar în caz de tsunami. E un tribut adus domnului Pruteanu, care ca și mine, a iubit limba română un pic mai mult decât se spune c-ar trebui.

Multumesc mult de trecere.
Povestile trebuie sa se nasca din putinta, nu din lipsa ei, precum exorcizarea de fata. :)
Vine si povestea... curand.
Cu nerabdare,
S.

In primul rand multam de citire si raspuns.
Partea intai se vrea motto si e scrisa in italice, care aici nu se vad din motive tehnice si neconfirmate :).
Nu stiu daca (era sa zic \"te\" cand de fapt e) ma ajuta asta.
E o oarecare stridenta si in mine, poate de fapt asta e schepsisul.

Cele bune!

un necunoscut. :)
salut sinceritatea brici si metafora de langa preoti.
hopa sus, daca dragostea ar fi fost atat de grea n-ai fi putut a o tara pana la noi.

cele bune!