Stefan Radu Musat

Pasărea de foc cu aripi de jar E stinsă de noapte în vântul stelar. Mormintele reci sunt cuiburi de flori, O cruce uscată e stâlp pentru ciori. Iarba murind înverzește cumva În piatra crăpată.

Am aprins o stea pe cerul nopţii; seamănă întrucâtva cu mama. Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini, doar o inimă cu mult trup. Mă urmează desăvârşit prin guri de lumină care înghit

De -ar fi să-ţi fac altar, l -aş face din inima mea; să fii din Soare şi Pământ o parte, din primăvară şi ruginia toamnă, din Eternitate a sufletului meu angelică doamnă. De -ar fi să-ţi fac

Vorbeşte-mi mai mult de eternitate Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate. Nu-mi înşira cuvinte nici rugăciuni pioase Când moartea-mi muşcă pământul de pe oase. Nu-mi scrijeli în piatră

Aplaudaţi !... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă. Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară; Mamele ne sunt demult ţărână şi

Lasă tremurul din ape pe-al tău sân să mă cobor, În privirea-ţi prea curată, ochii tăi adânc mă dor. Şi mă pierd în universuri, prin luceferii de rând, Preafrumoasă pământeană cu şuviţele în

Fructele vietii Ziua lungă și caniculară s-a sfârșit în adieri de vânt, aducând cu el zefirul mult așteptat de ierurile chinuite de arșița din luncă, răcorind-o. Căpătă apoi

* Comunismul s-a născut în zodia liftului –sus ; scriseră poeți și scriitori ode peste ode , dar acele vremuri demult s-au dus cu drapele roșii și cuvintele de slavă curgând în