Poezie
Te vedeam cum treci prin sunetul ploii...
1 min lectură·
Mediu
Îţi adânceai trupul cu mai mult soare,
sprijinându-ţi tâmpla de bătăile inimii mele.
Le atingeai cu respirația şi adormeai copilă,
visând prunci azvârliţi din cer.
Urcai prin mine cu umbra ascuţită;
sufletul mi se rotea
şi se făcea mai luminos,
urcând dintr-un cer spre alt cer.
Iar dacă luna nu se-arata la orizontul nopţii,
te vedeam cum treci prin sunetul ploii
curgând ca o arteră verde a pământului
până acolo unde caii pasc iarba rumenă a amurgului.
Curgi prin mine adolescentă, și curgi…
şi nu ştiu pe care parte a sufletului
ar trebui să te aşez,
copilărindu-mă până ce îţi ating somnul cu buzele.
Şi iată -mă sprijinit de sărutul tău,
aşa cum genunchii mamei
sprijină pământul pruncului.
Urma ţi-e tot mai adâncă -n mine;
în tâmple respiraţia
și visurile mi se învârt într-o continuă lucire,
ridicându-se dintr-o geneză spre altă geneză.
Şi nu ştiu pe care parte a sufletului
ar trebui să-ţi mor, iubito,
că braţele mi s-au îndrăgostit de cer.
ian. 2011
011.327
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Radu Musat
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Radu Musat. “Te vedeam cum treci prin sunetul ploii....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-radu-musat/poezie/14157090/te-vedeam-cum-treci-prin-sunetul-ploiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poetul urcă „geneza” poeziilor prin genealogiile creaționale, iar procesul creativ evoluează într-un viitor în care așteaptă filiațiile lirismului.