Ștefan Petrea
Verificat@stefan-petrea
„Ce mai faci? Iaca, cu bătrânețile tinereții...”
prenume: Ștefan nume: Petrea Născut pe 29 mai 1981. Copilăria mi-am petrecut-o în satul Zorleni, lîngă Bârlad. Pentru un timp mi-am schimbat domiciliul în tîrgul Ieșilor. Acum sunt domiciliat în Bârlad dar locuiesc în Zorleni. Studii liceale. Fost redactor la revista Junimea studențească. Fost student la Psihologie, Teatru, Litere. Boem…
e inima ta golită de ambalaje...
Pe textul:
„Forme" de Cristina-Monica Moldoveanu
întru mirarea mea îmi zic -
domnle cum de trece neobservată frumuseţea -
mi-a plăcut până la a lăcrima,
cum de se pierde în indiferenţă
imortalitatea stihului în flăcări...?!
Doamnă, domnişoară, inima mea s-a bucurat de lectură...
Pe textul:
„Forme" de Cristina-Monica Moldoveanu
e doar puţin facil...
Pe textul:
„Agonie" de Nincu Mircea
apoi îţi revii şi face lectorul să tresară
la orice imagine din iscălitura de aici,
cele cinci strofe-versuri din final
îţi pot da nomenclatura de poet...
Pe textul:
„Agonie" de Nincu Mircea
poemul acesta e unul de intensă simplitate în a emoţiona,
mai *călăriţi femeia* dar in sine textul e croit
după anotimpuri nostalgice şi salutări nouă,
cei ce vă citim astăzi ca pe un altul,
unul cu sânge de cerneală din călimara inimilor noastre,
noi scriem poemul acesta pentru că inimile ni se aşază aici
într-un cuib al emoţiei simplităţii,
numindu-ne cititori şi dându-vă salut...
Pe textul:
„cald salut vouă" de Ioan Postolache-Doljești
textul emoţionează prin amintirea
de moarte a mamei ziua de naştere a fiului,
e un tandem între cele două capete ale vieţii
bine susţinut metaforic într-un spaţiu
al eliberării poetului de tristeţe
prin scriitură...
Vă felicit domnule Dume!
Pe textul:
„Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă " de Teodor Dume
textul e cât trebuie să fie de mare,
în interior imaginile se joacă
prin părul despletit al cuvintelor
ce ajung până la scalpul
de miez de liră, de frumuseţe
a spunerii fără a rata simplitatea...
Pe textul:
„am învățat că nu există întoarcere" de Nuta Craciun
decât simplitatea ei...?!
Inserţiile de cuvinte non-poetice
nu strică deloc imaginile cu fior
de liră lesne curgând
precum un râu ce nu mută pietrele
fundamentului albiei, puţin a lacrimă,
râul acesta...
Ce poţi cere unei POETE decât să scrie cu limbă de imortalitate...
Pe textul:
„rai" de Ottilia Ardeleanu
ci la Poezie...
E mult lirism aici...
Pe textul:
„ți-am promis medalia unei zăpezi proaspete" de Irina Lazar
Recomandatpe la inimă amară...
Da, maestre, e un text-cântec
plin de puritatea slovei dumitale
ce n-a cunoscut încă
păcatul zadarului...
Ce pot să zic, eu sunt mic
şi mă fac încă mai mic de citesc aşa ceva...
Pe textul:
„# de-ar veni un sfânt la mine" de florian stoian -silișteanu
însă te împiedici în tehnică,
metrul lasă de dorit, rimele sunt oarecum facile...
Din punct de vedere al imaginilor
şochezi fără sens prin inserţia unor cuvinte
ce nu îşi găsesc locul în context...
Atenţie şi exerciţiu...
Pe textul:
„cugetări lucide (rondel)" de FLOARE PETROV
De îmbunătățitAi rămas acelaşi poet de mare clasă
ca unul ce te-am cunoscut pe la Virtualia...
Am citit cu nespusă plăcere expunerea de faţă!
Pe textul:
„Rugăciune" de florian stoian -silișteanu
şi de semnul empatic lăsat...
A trecut ceva vreme de n-am primit vreun comentariu
şi mă bucur tocmai dumneavoastră
de a sparge puţin gheaţa...
Cu recunoştinţă...
Pe textul:
„colosal de verde" de Ștefan Petrea
Glumesc...
Aer de haiku,
final de epigramă...
Mi-a plăcut...
Pe textul:
„Fără aer" de Ana Urma
ce poartă un mult de umor fin...
Da, să râdem!
Pe textul:
„Înapoi la școală" de Dan Norea
până la disperare,
chiar dacă utilizezi
un fel de molcom al realităţii
prin imagini mângâietoare...
Cumva lectura mi-a lăsat un un gust de dulce
deşi mesajul e unul amar...
Pe textul:
„vine o zi când" de Ottilia Ardeleanu
încheiat ca-ntr-o epigramă...
Mi-a plăcut mult!
Pe textul:
„Trecătorul" de Ana Urma
încheiat magistral...
Felicitări!
Pe textul:
„ecoul tăcerii" de Ursu Marian Florentin
îmi place modul în care roteşti cuvintele
în primele două strofe,
strofa de final,
chiar dacă reuşeşte să ermetizeze mesajul,
mi se pare puţin diluată metaforic...
Cu sinceritate...
Pe textul:
„Borcanul cu nasturi (5)" de Paul Alex
însă îmi par cam nemeşteşugit legate,
mesajul e unul simplist
într-un final întortocheat puţin,
dar fără a transmite starea de şoc...
Am citit în faţă cu imaginea unui Stănescu
redus la un Blaga pipernicit...
Cu sinceritate...
Pe textul:
„la insistențele bonei" de ștefan ciobanu
