Poezie
sonet ciclic
1 min lectură·
Mediu
Nihilul clipei sfâșie pereții
Cu braț de veșnicie nemișcată;
Cu năzuirea-n viduri sugrumată
Prin inimă mai simt rugul săgeții.
Și chiar pe cale încă neurmată,
Pe ciobul palid înstelat al vieții
Ce-a-mbobocit atât de des nămeții
Aștept să înrămez un chip de fată.
Pe veghea leneșă, înmiresmată,
Păgân pribeag în răsăritul ceții,
M-oi pierde, negăsindu-mă vreodată.
În pavăza etern-a frumuseții,
Cu mâna prinsă-n nemurirea gheții,
Doresc să-nviu o stea ce-a fost uitată.
*
**
Doresc să-nviu o stea ce-a fost uitată
Cu mâna prinsă-n nemurirea gheții;
În pavăza etern-a frumuseții
M-oi pierde, negăsindu-mă vreodată.
Păgân pribeag în răsăritul ceții,
Pe veghea leneșă, înmiresmată
Aștept să înrămez un chip de fată
Ce-a-mbobocit atât de des nămeții.
Pe ciobul palid înstelat al vieții
Și chiar pe cale încă neurmată
Prin inimă mai simt rugul săgeții.
Cu năzuirea-n viduri sugrumată,
Cu braț de veșnicie nemișcată,
Nihilul clipei sfâșie pereții.
002.639
0