Poezie
sa nu-mi leneviti stihurile!
1 min lectură·
Mediu
sa nu-mi leneviti stihurile!
potenta cuvantului
e uneori
cum a-i face dragoste
cu doua somnambule femei.
gemetele lor,
doua lacrimi de marmura,
infig in trecerea-ti vreme
peceti dintre cele
ce te-au asteptat toata viata.
braul lor
asteptat
de mainile-mi
se frange-n ceas de agonie
cum a-i picta panze,
cerandu-le sa-ti vorbeasca.
curcubee intinse,
ce te compara
uneori
cu nemurirea.
insa ele,
braie de rusine ale sinelui,
nu-ti vorbesc
altfel decat le-ai invatat
sa o faca.
pe panza stihurilor mele
doua femei dintr-o trecuta noapte
ma cheama
spunandu-mi fara-a ma cunoaste:
vino, eminescian al patimilor noptii!
nu-mi leneviti stihurile!
002.100
0