Poezie
Eu sunt cenușă care arde încă
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt cenușă care arde încă...
Pe când îți iei din mine galeș zborul
Alcătuind de noapte-n văz soborul
Lumini pe mare se lovesc de stâncă.
Te-ntorci apoi, pe răni ducând amorul,
Mai cade-o stea în lacrima adâncă
Și-al lunii patrafir tot îl mănâncă
Tristețea care-n ochi îți suie norul.
Și va veni o ploaie-n cer ce-astupă
Apoi o strălucire de omăt
Pe ape aștrii făr-a fi în cupă.
Cu basmul lui Crăciun o să mă-mbăt
Tu, Cosânzeană, dorul să-ți erupă
Pe-a mea suflare de Frumosul Făt.
02403
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Eu sunt cenușă care arde încă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14196388/eu-sunt-cenusa-care-arde-incaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Este intotdeauna in workshop
0