Poezie
sonet cu alambicări
1 min lectură·
Mediu
ne naștem către vinul cel de viață,
în dans de labirint trăim spre moarte
de amforă ca două-n stele toarte
și-a existenței cupă-i de paiață.
făcută-i soarta-n vise să ne poarte
prin gândul amăgirea ce ne-o-nvață
și bezna-n nopți de-a fi ne este soață
bătând al nălucirii vifor foarte.
hârtiei slove-a curge pe bărbie
mai evadezi din lumea de minciuni,
lumină cu cerneală a vorbi e.
vecie-n literă e să aduni,
cuvântul stă la Domnu-n suburbie,
înalt ce se revarsă în genuni.
00276
0