Poezie
Dansând pe val când noru-n cer dispare
1 min lectură·
Mediu
Dansând pe val când noru-n cer dispare
Spinările luminii cară stele
Și e atâta de frumos în ele
În pieptul plin de păsări că mă doare.
Genunchi zdrobiți în rugă de podele
Mă poartă pe a Domnului cărare
Și spaimele de noapte îmi sunt rare,
Misterul vine lacrima să-mi spele.
Așez la lumânarea lunii șoapte
În albul ca de frică din hârtii
Pe când mirările nocturne-s coapte.
Femeie, tu din ieri mai mult mă știi,
Mai lasă-mi peste gură sân cu lapte,
Pandorelor spre mâine strig cutii.
01276
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Dansând pe val când noru-n cer dispare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14195458/dansand-pe-val-cand-noru-n-cer-dispareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Rugăciunea sinceră, venită din suflet, găseşte întotdeauna răspuns la savaotul ce ne iluminează “cărarea” destinală şi care îşi imprimă planul divin pe strategiile noastre existențiale, optimizându-le, şi acesta ne familiarizează cu “misterele” generatoare de epifanii.
0
