Poezie
Când plouă
1 min lectură·
Mediu
Când plouă pietre-alcătuind cavouri
Se zguduie și freamăt e-n sicrie
Eu scot penița, zvon de morți a scrie
Și-aduc din viața fostă-a lor ecouri.
Duhori vestind în Rai o feerie
Din cruce beau și-n tinere tablouri
Corabie-i spre veci, privind hublouri
De când ființa lor a stat să fie.
Cuvântul mă-mpresoară-n sfinte norme
Cu viermi alături astăzi ca să-i zic
Când apa e în sfere-aeriforme.
E mult de spus, dar parcă nu-i nimic
Și știu și-n mine când o să adorm e
O nuntă de coșciugele să stric.
01291
0
RR