Poezie
Eu scriu, tu îmi zâmbești cu mâna-n plete
1 min lectură·
Mediu
Eu scriu, tu îmi zâmbești cu mâna-n plete
Albite-n ale anilor spinări
Purtând luminii bezna în regrete
În noaptea de a fi, la lumânări.
Întreg zidit e Domnul în perete
Spre răsărit, de Iad în amânări,
Eu scriu, tu îmi zâmbești cu mâna-n plete
Albite-n ale anilor spinări.
Senin îmi ești furtunilor șirete
Și tren ce nu mă mai așteaptă-n gări
Clădesc tavan din fumul de țigări
Și litera de las să mă îmbete
Eu scriu, tu îmi vorbești cu mâna-n plete.
05397
0
îmi zâmbești
parcă o lumină îți umblă prin plete
din perete Domnul zidit
spre răsărit caută
să ne mângâie
scriu
și toate furtunile
se fac senin
din litere
mă-mbăt de poezie
este poezia care se lasă scrisă de mine după lectura de aici. nu întâmplător am postat ca un comentariu, chiar acum, aceste versuri, ci doar ca să faci o paralelă. văd că nu ții cont de ceea ce ți se sugerează.