Poezie
Tu blând alergi pe-a visului cărare
1 min lectură·
Mediu
Tu blând alergi pe-a visului cărare
Și-mi dai inel să-ți fiu în șoapte mire
Atingeri porți pe mâna ta subțire
Și zbaterile Iadului sunt rare.
Amorul uneori să ne respire
Pe buze de sărut o rugă-apare
Căci goi ne rușinăm în Rai pe-altare
În fața Domnului, de grea iubire.
Avem pe umeri demonul și-un înger,
Așa ne este-n ale noastre vieți
Tu liniștea luminii o înveți
Eu întunericu-n vacarm însânger.
Și-o pasăre să ne aducă zborul
În două zări fiind, ne ducem dorul.
06784
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Tu blând alergi pe-a visului cărare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14189578/tu-bland-alergi-pe-a-visului-carareComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Primele două versuri din strofa a doua sunt alambicate. Și ca structură, și ca sens. În rest e bine.
0
e mai bine?
0
da de textul meu ce zici?
0
cei doi se completează
fiecare în zarea lui, împreună devin
rezultă că ea e mai cuminte decât el
dar amândoi nu se dezic de firea umană (și demon, și înger)
demonul fără articolul hotărât, prea devine identificabil :)
mi-a plăcut
fiecare în zarea lui, împreună devin
rezultă că ea e mai cuminte decât el
dar amândoi nu se dezic de firea umană (și demon, și înger)
demonul fără articolul hotărât, prea devine identificabil :)
mi-a plăcut
0
mă bucură comentariul tău
cu ușoara lui ironie...
deci... mulțumesc!
cu ușoara lui ironie...
deci... mulțumesc!
0
