Poezie
Învierea deocamdată
1 min lectură·
Mediu
Fiind din os divin dar și de Iudă
Noi, oameni amândoi, în Înviere
Lumina care nici în veci nu piere
De Domnul Crist lăuntric ne e udă.
Iar visele-ntre noi îs doar tăcere
De crapă-al dracului vacarm de ciudă
Și Steaua-n slava noastră-n haos rudă
De-acum renașterea-n Crăciun ne-o cere.
Dar mai întâi de prin acestea toate
Se va-Nălța, s-aducă Mântuiri
În ortul singur, în muriri de gloate.
Tu aerul din piept de mi-l respiri
Anaerob voi ști cum Cerul poate
Să se-adâncească-n mare în suiri.
00538
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Învierea deocamdată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14189176/invierea-deocamdataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.