Poezie
Sonet ante
1 min lectură·
Mediu
De spini îți e coroana, Hristoase, om cât fi-vei
Și până arunca-vei de carne haină-n Cer
Pe Tată-n tine-avându-l destinatar misivei
Singurătății tale de pe-un Pământ de ger.
Și stelele sunt cuie bătute-n a ta Cruce
Eu, în odaia stearpă, poveți de tine isc
Și-o pasăre divină ei zborul îmi aduce
În plin potop de oameni mlădiță-având în plisc.
Va fi și Învierea, de după-acele patimi
Crescute-n van pe șira spinării de divin
Că tu, feeric Criste, în ele nu te clatini
Nici îmbătat de asprul al existenței vin.
Cunosc și-n moștenire de zumzete femeia
Și sfinții dorm în ziduri, împricinați și-aceia.
01669
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet ante.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14189126/sonet-anteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASASAmanda Spulber✓Chiar ar fi putut fi foarte frumos. Mi-a plăcut imaginea cu stelele cuie, mi se pare că redă dimensiunea cosmică, dincolo de absurdul cruzimii omenești. Din păcate, forțezi topica pentru a respecta cezura. Poate găsești alte variante care să sune natural. Iar penultimul vers nu îl înțeleg, nu văd legătura. Ultimele două versuri ar fi trebuit să fie o concluzie.
0