Poezie
Pe marea deznădejdii
1 min lectură·
Mediu
Pe marea deznădejdii am stele ascuțite
Venind din propriul haos în temeri să le-nfig
Cu duhul meu prin viață certat îs la cuțite
Și ies din ouă-n mine singurătăți și frig.
Sub zodie de lacrimi pășesc pe sânge-n al
Tristeții drum de patimi pân la suiri pe Cruce
Minciuna doarme-n mine în sâmbure venal
Și umărul meu umbra sub norii grei o duce.
Arată-te, iubito cu chipul poeziu
Stilou-mi că în lipsa-ți tot tremură, se teme
Revino, până-n moarte nu-mi este prea târziu,
Mi-e încă existență și clipa în devreme.
Dar, știu, fior în foaie tu nu o să-mi mai dai
Plutește-n vis cuvântul, dar fără s-aibă grai.
01637
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pe marea deznădejdii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14188823/pe-marea-deznadejdiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Stilou-mi că în lipsa-ți tot tremură, se teme”
Mie mi se pare că varianta
Stiloul meu, în lipsa-ți, tot tremură, se teme
are același ritm și, în plus, sună natural.
Apoi aici:
„Mi-e încă existență și clipa în devreme.”
Pentru a evita dezacordul ai putea scrie:
Mi-s încă existența și clipa în devreme.
Sau altă variantă, dar cred că e ok și cuplul existența + clipa. Nu îmi sună redundant.
Plus e nevoie de virgulă după iubito. Și ar mai fi nevoie de câteva virgule plus apostrof la pân'.
Cred că ar fi un sonet reușit după modificări.