Poezie
Lovind în gând
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Lovind în gând ca-n uşă umbra bate,
E un colos sisific de-ntrebare
Şi luna-n intestine îmi apare
Emoţie-n seninurile toate.
Şi mult se-aşază de mormânt culoare
În raclă-i frig dar vântul zace-n zloate
Să-mi spună demiurgul, când se poate
Pe unde eşti femeie-n verbu-mi oare...
Motanul va icni din al lui miaut,
Veni-va iarnă-n geamuri de sidef
E toamnă şi în vin eu minţi îmi caut.
De buze reazem de ţigări n-am chef
Şi liniştea-i un basm cu răni de flaut,
Ţi-ating în palme-al cărnii relief.
02872
0
De buze reazem de ţigări n-am chef
...
Ţi-ating în palme-al cărnii relief.
Închid ochii la miaut, pentru că trebuia să rimeze cu caut și flaut nu?, dar cu vântul care zace în zloate ați făcut-o chiar lată. Zloată însemnă „ploaie amestecată cu zăpadă”, prin Ardeal i se spune „torofleașcă”, prin Muntenia „fleșcăraie”, ambele având aceeași încărcătură fizică, ori vântul o avea forță, ba e chiar și dinamic, însă nu e niciodată static și nu „zace”. Ceea ce ne-ați prezentat aici este un barbarism, o demonstrație de cum putem masacra limba română și sensurile de dragul unor rime.
P.S.
În acest text mi-ați demonstrat că la dumneavoastră imaginile nu pot fi decât statice. Luna apare în intestine..., iar vântul zace, înțeleg, încă o dată inserați viața în dioramă.