Poezie
Tăcerea ta o, mamă
1 min lectură·
Mediu
Tăcerea ta o, mamă-mi bea furtuna
Devin seninul blând al păcii tale
Rămâi, nu te-adânci-n a morţii vale
Şi încarnată să m-alini întruna.
La sânul tău lăsat să dorm agale
Pe ape când zideşte rază luna
Pe când în stele-i hram de totdeauna
Iar eu mai uit demonice pocale.
Mai naşte-mă în zâmbete o dată
Că înnodat mi-e plânsul în priviri
Şi de a fi tristeţii dau de plată.
Sădind enigme tu să nu te miri
Ci miezul lor să-l scoţi din zarea lată
Şi leapădă-ntrebarea din iubiri.
03938
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Tăcerea ta o, mamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14182038/tacerea-ta-o-mamaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓dar sonetul e frumos, are imagini puternice, mișcătoare. Dacă te-a încurcat virgula pe care trebuia să o pui după mamă, puteai folosi foarte simplu așa: "tăcerea ta maternă-mi bea furtuna". Mi-a plăcut foarte mult cum ceri, în strofa a treia, să renaști în zâmbetul ei, tu având plânsul înnodat în priviri. Dar și în restul poemului spui lucruri mari, lucruri profunde, sensibile, fără să cazi în banalitate... Păstrezi mereu acea doză de metafizic și transcendență care aduce un mare plus versurilor. Foarte bine!
0
ȘPmulţumesc de cuvintele de bine!
0
ASEmoționat și duios.
0