Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Tăcerea ta o, mamă

1 min lectură·
Mediu
Tăcerea ta o, mamă-mi bea furtuna
Devin seninul blând al păcii tale
Rămâi, nu te-adânci-n a morţii vale
Şi încarnată să m-alini întruna.
La sânul tău lăsat să dorm agale
Pe ape când zideşte rază luna
Pe când în stele-i hram de totdeauna
Iar eu mai uit demonice pocale.
Mai naşte-mă în zâmbete o dată
Că înnodat mi-e plânsul în priviri
Şi de a fi tristeţii dau de plată.
Sădind enigme tu să nu te miri
Ci miezul lor să-l scoţi din zarea lată
Şi leapădă-ntrebarea din iubiri.
03932
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
88
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Tăcerea ta o, mamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14182038/tacerea-ta-o-mama

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Șșters
dar sonetul e frumos, are imagini puternice, mișcătoare. Dacă te-a încurcat virgula pe care trebuia să o pui după mamă, puteai folosi foarte simplu așa: "tăcerea ta maternă-mi bea furtuna". Mi-a plăcut foarte mult cum ceri, în strofa a treia, să renaști în zâmbetul ei, tu având plânsul înnodat în priviri. Dar și în restul poemului spui lucruri mari, lucruri profunde, sensibile, fără să cazi în banalitate... Păstrezi mereu acea doză de metafizic și transcendență care aduce un mare plus versurilor. Foarte bine!
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
mulţumesc de cuvintele de bine!
0
@amanda-spulberASAmanda Spulber
Emoționat și duios.
0