Poezie
Coasa
1 min lectură·
Mediu
Râdeam pe când eram un copilandru,
Mi-am câştigat azi dreptul la a plânge
Şi mi-e stropită lacrima cu sânge
Iar moartea-n piept mă strigă-n graiul tandru.
În noapte cerul stelele îşi strânge
Pe-acel uitat de haos policandru
Iar luna-n ape doarme în meandru,
Misteru-mi naşte cugetări nătânge.
Mi-aduc aminte hazul din pruncie
Şi timpu-n joc de cum îmi mai stătea
Acum în plete albul teatru-mi scrie.
Nocturn m-aşez pe-a umbrelor saltea
Să mă deprind cu abur de sicrie
Că fi-va Coasa Domnul să mi-o dea.
02929
0
AS