Poezie
sunt un golan ce nu mai are boaşe
1 min lectură·
Mediu
sunt un golan ce nu mai are boaşe
şi mă ascund sub pat de-i de bătaie
la brâu am lama care nu mai taie,
mi-s zborurile fricii uriaşe.
aşa că scriu, să uit că nu am coaie
şi nu mai pot să fut forţat urmaşe
de Evă, chiar de-s tot doar rosturi laşe
sunt eunuc şi teama mă-nvăpaie.
din alte vremuri vin în azi regrete
în ochi de Dumnezeu pătat c-am fost
şi am lăsat păcatul să mă-mbete.
iertarea-i preţ în rugăciunii cost
genunchii sapă-n sacru, neam de-orbete
peniţa mâtâzgăleşte vis anost.
012
0
CT