Poezie
Tumult, mâca-l-ar lupul
1 min lectură·
Mediu
Tumult, mânca-l-ar lupul, bea din viaţă
Tăceri de taine-n zori când le sugrumă
Şi plânge a eternităţii mumă
Ai clipei veci de omul nu învaţă.
Iubito-n liniştea luminii du-mă
Şi chip cioplit să curgă pe-a ta faţă
Iar venerarea mea de te răsfaţă
Să fie cât pe a comorii sumă.
Nu asculta telurica mea zarvă
La care traiul aprig m-a împins
De timp în ale mele plete nins
Dar nevăzând cum îngeri ies din larvă.
Izbeşte-mă de zidul cu icoană
Din care-arunci priviri de stea tirană.
071.181
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Tumult, mâca-l-ar lupul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14177770/tumult-maca-l-ar-lupulComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
0
mă simt onorat de spusele şi semnele voastre...
Mulţumesc!
Mulţumesc!
0
sunt al d-lui Ștefan! Pe lângă laude-i aduc și critici... uneori. Atenție la titlu, lipsește n-u*-n titlu: „Tumult, mâca-l-ar”... și l-o fi mâncat?! Sănătate, spor, succes!
0
*mânca-l-a*
0
*mânca-l-ar*
0
cum eşti fan fără galbenă?
Glumesc!
Glumesc!
0

e ceva care leagă sfințenia de viciu.
deși prima strofă nu pare a introduce în context, per ansamblu, discursul mi-a plăcut.