Dintr-un creion

Se pierd de frunză arborii, hapsânii

Eu cred nevrute doar să am zăbavă

Când mă anin de-a mea tenebră gravă

Şi în ureche Tatăl Sfânt ăl mânii,

Lucirea-mi rară dată în octavă

Păcătuirii îşi arată sânii

Ca nişte dinţi de soare-n joc păgânii

Ce-s tupilaţi în steaua lor grozavă.

Plutirii din visare îi dau sferă

A neînţelepciunilor eres

Şi lat ardentul în teluric ghes

În lung de-adânc înaltul ce-l preferă.

În noaptea omenirii raze-n frică

Se spală de mister la o adică

Comentarii (1)