Poezie
*soneat* spre poveste
1 min lectură·
Mediu
De raze luna sus e în cămașă
Pe dedesubt având opacă piele
De ea anin nărav privirii mele
Ce trupul ei în mine îl înfașă.
Prin gând lăuntru-mi calcă drum de stele
Ce-n văz e-o neputință uriașă
Cunoașterea prin ochi zadaru-ngrașă
C-a ști și-n cuget greu e să se spele.
Și noaptea se prăvale către brumă
Spre soarele ce-i doar lumină-n dinți,
Spre-a ta caniculă iubito du-mă.
La gura sobei tale să mă minți
Cu basm ce are bucuria mumă
Poveste una pe la zei părinți.
01788
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “*soneat* spre poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14175780/soneat-spre-povesteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
anin de ea nărav privirii mele (aici am încercat să evit acel anin-nărav, la recitare prea mult n unul lângă altul)
un dute-vino, prin priviri îmi înfașă năravul, adică lumina ei pe care o observ ca fiind o cămașă de raze îmi înfașă năravul, dar care este năravul?
prima strofă cred că se dorește să fie un cadru al întâmplării, pe de o parte aceea din strofa a doua unde se prezintă starea eului, ca fiind un cugetător, apoi în următoarele strofe întâmplarea idilică, ori doar o dorință a eului
ultimele două strofe sunt peste întreg, ca reușită