Poezie
floarea sorţii
1 min lectură·
Mediu
la rădăcini purtând în haos moarte
corola stelei ni se-nfăţişează
tulpina ei e drum bătut de rază
prin galaxii de cerul nost' departe.
în lumânare bob de foc se-aşază
lui Dumnezeu să-i duc o rugă-n carte
cuvântul meu de iaduri mă desparte
şi în deşertul lumii mi-este oază.
mai naşte-te virgină în odaie
să te arunc în rândul de femei
dorinţa-n trup că ţi se învăpaie.
deasupra e senin şi zbor să vrei
petale de lumină-n umbră-s ploaie
de sorţi pe sus e floarea între zei.
061.322
0
Iată că după 30 de sclavie literară
mă aflu într-un grav proces de nepercepţie lirică...
Acestea fiind spuse, rog din nou opinii,
mă simt ca la 7 ani...