Poezie
Când săbii ies de stele
1 min lectură·
Mediu
Când săbii ies de stele din haosului teacă
Şi-mpung în cerul nostru se-ntâmplă sfânta crimă
A clipei fără moarte în a privirii scrimă
Şi graiu-n nemurire spre a tăcea se-neacă.
Citesc deasupra taine în drumuri sacre printre,
În frica lumânării iubire-i să le scriu
Să las din piept în mână în foaie zbor să intre
Din nunta de deasupra cu vorbe de sicriu.
În noapte ţipă aprig spre gând o cucuvea
Şi-mi amintesc că morţii născute căi sunt date
Ce s-a ivit din haos lumină a avea
La Dumnezeu acasă cu linişte udate.
Ferestrele tăcerii deschise-s către ape
În ochii care noaptea-s făcuţi de van să scape
01903
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Când săbii ies de stele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14173214/cand-sabii-ies-de-steleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Frumoasă poezia, eu spun că e un fel de bacoviană un pic modernizată și cu versuri mai pozitive.
0
