Cu piatra-n ape îmi voi face nuntă

Un sonet bine scris. Ca mesaj potic.
Primul vers:
•♤•♤•••♤•♤• ("îmi" ar suna forțat silabă accentuată), așa că n-ar fi "•••" la mijloc.
Al doilea vers:
•♤•♤•♤•♤•♤•
În al treilea "să" e silabă accentuată forțat.

Versul 10 are altă măsură:
•♤•♤•♤•♤•♤.

în prozodie orice cuvânt poate fi forţat
să ia sau nu accent în funcţie de
silabele înconjurătoare...

Mulţam de popas...

privind prozodia...

orice cuvânt îşi modulează accentul
în funcţie de silabele înconjurătoare...
În special cuvintele într-o singură silabă...

îmi face o desebită onoare prezenţa dumneavoatră aici,
sunteţi unul dintre poeţii ce ştiu ce zic...

N-am cuvinte!

Doar vă mulţumesc!

dacă e *Un sonet bine scris*
unde-i luminiţa...?

Strofa a doua are prozodia varză. Scuze. N-am vrut să spun. Dar acolo nu mai este nimic iambic. Acolo e alt ritm. În rest, șchioapătă bine. Mai este și un gerunziu, "trăind". Nu mai suport gerunziile în poezia cu formă fixă. Supun, participiu trecut da, ok, însă gerunzii nu.

Un sonet placut, ca idee, ca imagini. Da, are unele ruperi de ritm, aproape insesizabile, fiindca ritmul e dictat fortat de versurile anterioare celor cu probleme de ritm. Cu toate acestea, nu ritmul ma deranjeaza asa de tare, ci pronumele personale: Mine, mea, mie, tine, ea, mi... "Amor mi-e-n mări" sună ciudat. "Cu zbor ce-n loc va sta, tumult nu-nfruntă" e un vers tare greoi. Cu o asociere de consoane deranjanta: ltn. Dacă îți recită cineva sonetul, fără să-l vezi, nu-l înțelegi. Cu un ritm perfect, cu eliminarea unor pronume care sunt in surplus, cu clarificarea unor sensuri în 2-3 versuri, se poate ajunge la un sonet perfect. Puncte forte: versul care este si titlu si versul final. Pentru acestea, si nu numai, felicitari!

muţumesc de opinie!