Poezie
tremurarea strigătului
sonet
1 min lectură·
Mediu
De strig, femeie, şoapta-ţi mă-nfioară
Dar ce ne-aveam aproape se destramă
M-aşez în cer sorbind un sânge-n cramă
S-ascult pe la un bard cu o vioară.
Din haos bulbul stelelor de cheamă
Vecie multă-i sus ca-n vis pe-afară
Eu bându-mi vinul demon e-o ţigară
Ce-şi oglindeşte fumu-n sacra zeamă.
Azi şuşoteşti cu zarea-n piept ce-mi ţipă,
Te-aşez în al icoanelor rastel
În o eternitate de o clipă.
Urlând beţia-n propriul meu castel
Tătută amintirea te-nfiripă
Memoriei mi-e chipul tău pastel.
021.084
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “tremurarea strigătului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14170112/tremurarea-strigatuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCFCFlorentin Cristian✓Frumoasă poezia, în primul rând cuvintele potrivite cu exprimarea generală din poezie a sentimentelor poetului față de subiectul abordat
0
LMe tătută, cred că tăcută.
0