Poezie
Sonet mormântal
1 min lectură·
Mediu
Pândeau gângăniile reci cadavrul
Din carnea moartă ioc să nu rămână
Şi Domnul întindea din Cer o mână
Pe la cei vii să facă pe zugravul.
Păşind pe Punte iadul nu ne-ngână
Ci încă treji pe lume ducem gravul
La Dumnezeu cu duhul nostru avu-l
Iar tu te-nfricoşai de a fi zână.
Erai puţin tu mult mai dumnezee
Decât o rugă spre lumină-n nalt
Divinului fiind în har femeie.
E plin de al mormântului exalt
Tu treci pe unde zarva se încheie
Dansa cumplit un ultim drum pe-asfalt.
02884
0
acum (la propriu) am intrat în casă (ceva treburi prin curte) să-mi pun un brâu, să-mi protejez spatele, că doare și răsfoiesc pe aci…
în zona asta, la ora asta, oamenii merg la morminte să pomenească morții. trecând pe stradă, mă salută, îmi urează spor și cele bune.
ne salutăm cu “Doamne ajută!”
și văd poezia ta și-mi place și-i pentru mine ca o pomenire (aproape că-mi vine să o primesc ca un semn, personal, dar nu-s superstițios)