La inimă ajunge-amor, văpaie

Frumoasă poezia, simbolurile folosite aici arată semne de relație solidă. Probabil e o declarație de dragoste cu ocazia sărbătorilor

„Trăim Exodu-n clipa care moare” - mare adevăr rostita-i, Ștefane! Cred că devii din ce în ce mai bun în poeziile cu formă fixă. Mi-a plăcut, mai ales cadrul primăvăratec pe care l-ai construit!

Cristian, mulţumesc!

Doamna Chindea, nu ştiu dacă devin mai bun în formă fixă
unii ar spune că ar trebui să mă las de scris...
Mulţumesc!

Nu băga în seamă, Ștefane! Fiecare dintre noi avem de dăruit lumii silaba de lumină unică ce suntem în vibrația divină! Cei ce se cred deținătorii adevărului suprem încât își arogă dreptul de-a da verdicte și-a tăia aripile celorlalți, se confruntă și ei cu probleme de evoluție spirituală ca toți ceilalți. Deci... Titanicul a fost construit de cei mai buni profesioniști, pe când corabia lui Noe... Poate că iarba e demnă de disprețuit în comparație cu arborii, dar fără iarbă planeta s-ar mumifica. Tot ce ne rămâne de făcut este să ne înmulțim talanții pe care i-am primit pre cât de bine ne pricepem fiecare! Spor!