tăcerea

nu zi nimic. cum în arbore se sculptează floarea de miez.

nu zi nimic. cum în floare se prăvale din lăuntru corola.

cu limbă de înviere se rosteşte întâia vară. tăcere.

iarna încă locuieşte în calendar. poate tăcere de roză în geam. cine ştie.

nu zi nimic. ghiocelul îşi umple venirea.

ramul aşteaptă dovada de frunză. creionul verde desenând icoane de păcat. brâuri aşteptând exodul.

nu zi nimic. iarna ai fost nudă ca la nemuşcare de Măr.

izvorul doar susurând cu gură de curgere. timpul.

albul se sleieşte prin cotloane de glie. curgând.

întâia vară începe a se zidi cu zgomot surd. zgomote de tăcere.

pe negrul pământului colorând prima vară. dedesubtul luminii creşte tăcere de flori.

floarea de ger se dezlipeşte de iarnă. mormânt. poate nu încă.

nu zi nimic. vise valsează în soare. uneori ploi. visele pleacă.

plângerea norilor de se despleteşte-n văzduh. piatra se spală de tăcere. pe ea latră apa.

râul timpului are şagă de secunde. de ore şi ani. veacurile nu se spală la chip.

fiinţă prinzând fereastra prin văz. ochi aruncaţi pe fereastră spre verde. negru pe alb încă luptă.

nefericirea gândului retrovizor în Crăciun. Paştele cailor.

doar atât.

nu zi nimic.