Poezie
Sonet schizo da da
1 min lectură·
Mediu
Înflăcărându-mă, cenuşa-i bobul
Din care-mi sorb a zborului iertare
Dar vântul bate-n criptă trist şi tare
Şi plumbului eram în taină robul.
Venea lumină vie spre certare
Că am luat sicriului microbul
Că-s beat şi-n soare sunt anaerobul
De rază pură-n blândă respirare.
***
Uitări de om, mi-e roza-n geamuri încă
Un strigăt chiar de-i dus de ghiocel
La umbră nu de pietre ci de stâncă.
E înviere-n nară timp acel
Şi-n ochi a flori înfiorare-adâncă,
Culori vor stinge-al negrului măcel.
01873
0