Poezie
amestec
sonet
1 min lectură·
Mediu
ades păcătuind prin disperare
un Măr al fricii mi se-nfige-n carne
femeie-i spaima-n sânge-amor să-mi toarne
iar îngerul e vis în raiuri rare.
cu rugăciuni deschid spre Domn lucarne
să-L văd în pielea goală-n întrebare
că-s cercetând de groaza capăt are
în binele divin să se răstoarne.
respir funebru, astfel că mirabil
și deznădejdea-n taine îmi împlânt
spre vieții mele-n negru impecabil.
că multe rele-au cuibul pe pământ
ca Dumnezeu a ne-ncerca, probabil
a cine-i om, a cine os de sfânt.
021.349
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “amestec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14161271/amestecComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Binele divin” transmută “negrul vieții” cu tente “funebre”, lugubre şi de negativări într-un alb “impecabil” care din păcate se maculează prin prinderea de el a impurităților de care nu putem scăpa, stabilizând imperfectibilul.
0
ȘPmultumiri!
0