Poezie
Ruj negru - eu și scena goală
din cartea Ruj negru
1 min lectură·
Mediu
din diverse motive
am început să urăsc până la definiție iubirea
cu amintirea ta pe șale,
fără a mai conta
de mai ești tot pe atât de frumoasă
șterge-ți ochii de cerneală,
cu ea am scris o despărțire,
bând absintul tristeții
olimpul iubirii se leapădă de zei,
ascult muzica tăcerii de amândoi într-o ureche
murind într-o moarte imaginară
azi sunt tolerabil de indiferent
la rămășițele umbrei tale,
ieri e o praștie
din care nu arunc piatra iubirii spre viitor
se apropie secera primăverii
în lanul de zăpadă
zic,
întru o minimă noțiune de vreme
dumnezeul meu e ateu,
nu mai crede în mine,
perdele trase ale tainei în aplauzele mirării
cortină ce cade peste scena cu un singur actor
urăsc iubirea
ca într-un teatru al unei nimfe retardate
în refluxul luminii joc un rol de întuneric
a mă venera dracu
parcă mi-e milă de Dumnezeu,
mi-e jale să las testament de ură,
așa că aprind flăcăruie de dor
să mă doară-n mormânt de iubire
scena vieții mele n-are prieteni
să-mi dușmănească singurătatea
011.413
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Ruj negru - eu și scena goală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14160691/ruj-negru-eu-si-scena-goalaComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Singurătatea” respinge “prieteniile” ale căror legături se întăresc în socialul ce favorizează interacțiunile, interconectările şi socializările, iar pe “scena vieții” proprii joci un rol definitoriu doar alături de poezie.
0