Poezie
Sonet după Vasile Voiculescu
1 min lectură·
Mediu
Amurgurilor mele o dimineață stă-ntre
Și soba mi-e legată la gură cu poveste;
E-o zicere ce-am zis-o, trecut-au zile peste,
A nimici nimicul tot umblă taine către.
Refolosind cuvântu-mi mister împuținezu-l
Pe ușă de lumină eu însă scriu să ies
De umbre de enigmă să îmi alătur crezul
Al țărmului pe unde e adevărul des.
Ascunsă-i veritatea, s-o afli în secret
Și rece, pe-al tău sânge a nu trezi emoții
Înduioșarea-i mărul ce-i dat de cel șiret,
De vei găsi justețea n-o arăta la toții.
Duc viață de minciună și-n ochi nu-mi ai foloase
Nu-mi aștepta câștiguri în foi miraculoase...
011.797
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet după Vasile Voiculescu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14159929/sonet-dupa-vasile-voiculescuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
“Justețea” distruge veleitățile, mistificările, inechitățile şi duplicitățile, are conexiuni, coeziuni şi similitudini cu semnificațiile dreptății şi ne determină să eliminăm “minciunile” din viața noastră, căreia să-i integrăm onestitatea, cinstea şi integritatea.
0
