Poezie
poveste cu întâmplare
1 min lectură·
Mediu
mi te întâmplai pe altarul hazardului
saliva mea îți dădea foc la piele
zeii triști refuzau ofranda combustiei tale-n amor
întâmplarea asta venea sub zodie de fleacuri,
lupte micuțe între organele noastre genitale
cu frunzele atârnând în cuierul hainelor de vară,
poezia era că se prelinsese iarna acolo
și striga la verdele straielor de păcat
cu albul ei de hârtie tânără
stând a scrie pe ea Crăciunul,
striga să rămânem în pielea albă
să bucurăm casă de Dumnezeu
lepădând întâmplările de carne
a curge-n obrazul hazardului vreme sacră
ne-a robit întâmplarea,
îți strigam din celălalt capăt al întâmplării,
acolo, în jumătatea mea de hazard,
tu aduceai cealaltă jumătate și ni se întâmpla amorul,
casă bună cu lepădarea de verde de pe noi,
măcar până la primăvară,
pe ușa Crăciunului
goliciunea noastră de iarnă intră și în casa Domnului
la primăvară ne-om îmbrăca pe atât
de să nu ne mai recunoaștem dintre tulpini
011.114
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “poveste cu întâmplare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14159505/poveste-cu-intamplareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Ȋntâmplările” se ataşează de cotidian şi dacă acesta este anost, anodin, insipid şi tern, la fel sunt şi întâmplările a căror dimensiune este direct proporțională cu hiperbola şi amplitudinea ființării.
0